Deși liberalismul american este frecvent interpretat ca o prelungire firească a tradiției engleze de tip Locke, o privire mai atentă asupra formării sale intelectuale relevă o altă genealogie, mai subtilă, dar nu mai puțin influentă: filiația franceză, însă nu cea revoluționară de tip iacobin sau bonapartist, ci una prerevoluționară, fiziocratică, centrată pe ideea de ordine naturală și limitare a puterii. Această moștenire franceză, adesea uitată sau eclipsată de spectacolul marilor revoluții, este cu atât mai relevantă cu cât liberalismul american s-a dezvoltat tocmai în opoziție față de excesele voluntariste și autoritare ale Franței iacobine și napoleoniene.
Liberalismul american - un moștenitor al unei Franțe uitate
