Sistemul bancar românesc continuă să arate foarte bine – lichiditate în exces, solvabilitate ridicată, profitabilitate ridicată, credite neperformante extrem de reduse – deşi într-un fel sau altul, ne confruntăm cu crize mai mari sau mai mici, cu o inflaţie încă mare, cu dobânzi încă mari, ceea ce înseamnă rate mari la credite, cu o economie care şi-a redus ritmul de creştere, cu deficite structurale din ce în ce mai mari, şi nu în ultimul rând, cu o situaţie geopolitică extrem de tensionată.
Pare un paradox: Într-o ţară care are nevoie de investiţii, România produce/economiseşte acum prea mulţi bani şi prea repede pentru cât poate economia, pentru cât pot companiile româneşti, pentru cât pot persoanele fizice să absoarbă. Dacă piaţa nu va crea oportunităţi, excesul de lichiditate se va duce în afară, aşa ca la Pilonul II de pensii
