România a fost îngenuncheată în 2008 de nivelul ridicat al datoriei externe pe termen scurt în condiţiile în care pieţele financiare au considerat că rezervele valutare sunt insuficiente în eventualitatea unei retrageri bruşte a liniilor de finanţare externe pe termen scurt, cu scadenţa mai mică de 12 luni. Atunci îndatorarea externă a sectorului privat, în principal a băncilor, a dus la creşterea datoriei externe a României, şi nu îndatorarea sectorului public.
Cum se apără acum România comparativ cu 2008 în faţa turbulenţelor financiare internaţionale: capacitatea de acoperire a datoriei externe cu rezerve valutare este la fel de slabă ca atunci
