România este unul dintre marii producători de fructe şi legume, dar procesatorii locali importă nuci din Uzbekistan, castraveţi din Vietnam şi vişine din Polonia, iar apoi le vând sub mărci autohtone. Şi atunci, întrebarea care se pune este ce cumpărăm de fapt când alegem la raft un brand românesc?
Ce mâncăm de fapt dacă pe etichete stau scrise cu font mare branduri româneşti, dar pe spate, la originea materiilor prime, figurează Uzbekistan, Vietnam sau Polonia?
