În urmă cu 4-5 ani, termenul „nearshoring“ făcea înconjurul mapamondului şi se găsea pe buzele celor mai importanţi executivi din mediul de business. O lume întreagă vorbea despre necesitatea de a produce (orice) cât mai aproape de locul de consum şi de a reduce aşadar dependenţa faţă de pieţe îndepărtate, în bună parte din Asia, dar nu numai.
„Călcâiul lui Ahile“ sau vulnerabilităţile economiei româneşti în vremuri când incertitudinea e singura certitudine: România a rămas prizoniera importurilor în sectoare strategice. Cum ne costă acum lipsa investiţiilor?
