Era în primăvara lui 1990. Veneam de la redacția „României libere“ cu mașina unui coleg. M-a lăsat undeva în dreptul Cinematografului Patria. Am luat-o pe jos spre Piața Universității. Pe iarba din fața Teatrului Național erau corturile cu greviștii foamei. Era seară, Piața se umplea de oamenii care veneau de la serviciu, de tineri, de familii care își țineau copiii de mână. Din difuzoarele de pe balconul Universității se auzeau cântecele lui Cristian Pațurcă. ...
