Nu ştiu dacă în raniţa fiecărui soldat se află, cum se spune, un baston de mareşal. Dar am totuşi certitudinea că militarul român din Primul Război Mondial avea un creion şi o bucată de hârtie. Ceea ce veţi citi în continuare sunt versuri scrise de ostaşii noştri chiar pe câmpul de luptă, în rarele momente de acalmie. Literatura tranşeelor, dacă îi putem spune aşa, a fost un adevărat fenomen. Volume întregi au văzut lumina tiparului, după încheierea conflagraţiei. Avem de-a face cu adevărate cronici ale luptelor. Ba chiar mai mult de atât, ale zbuciumului sufletesc. ...
