De la un timp, noaptea, am coşmaruri. Pentru că totuşi sunt un om echilibrat, am hotărât să visez ziua, cu ochii deschişi. De pildă, dimineaţa, când deschid larg fereastra și aud claxoanele şi înjurăturile şoferilor, visez că aud glasul sirenelor şi vuietul mării! Da, sunt Ulise care, ce bine, nu mai ajunge odată acasă! E […]
Hei, coșmar, coșmar…
