Cultura noastră urbană are primul ei manifest politic făcut de artiști, după multă vreme. Artiștii au un fel aparte de a exprima lucrurile, mai puțin explicit, mai sugestiv, prefe-rând să arunce o lumină piezișă mai degrabă decât să pună reflectorul. Ultimul manifest de acest gen pe care mi-l amintesc era scaunul gol pus de băieții de la Divertis la Revelionul 1990, primul fără un discurs al lui Ceaușescu, și vocea din off a lui Toni Grecu, care spunea ceva de genul: „Dragi români, cu ocazia Anului Nou nu vă va vorbi nimeni“. ...
