Au o foame, da… o foame ciudată, cumplită… pe dinăuntru… un gol care huruie… ceva ce nu pot numi… nici nu încearcă… doar deschid gura, ca niște pui de cuc, în fața ecranului… tot ce le intră – bun, prost, rău, dezgustător – e hrană! Hrană, zic ei! De fapt, gunoi… dar ce mai contează? […]
Brandu’ gol și foamea scrollului etern
