„Adam şi pianul” sau poezia în vremea prozaismului

„Adam şi pianul” sau poezia în vremea prozaismului

Într-o lume în care muzele tac, să faci un spectacol de poezie poate fi un act de eroism. Înseamnă să contempli netulburat faţetele iubirii, învăluit de o lumină şoptită. Înseamnă să crezi că poţi evada măcar o oră din prozaism, trăgându-i şi pe alţii după tine, reînvăţându-i alfabetul speranţei, şi să te trezeşti că îţi […]


Citește articolul complet pe Libertatea

Alte știri din Libertatea