De vreo zece ani, de fiecare Crăciun, cântă Bucureștiului colinde vechi în sunet de trompetă și saxofon. Pe sub geamuri trag trist sau vesel „tradiționale” și „internaționale” până se înroșesc degetele, ori bojocii se fac una cu alama instrumentelor, din pricina gerului. Bani nu mai sunt. Oasele dor: vechi boli profesionale. Căci o viața au cântat la Regimentul 30 Gardă. Președinților de stat ori demnitarilor străini.
Ultimul colindător
