Alexandra Niculescu s-a școlit să devină avocată, să pledeze, să despartă apele limpezi de cele tulburi. Și a ajuns. Doar că între timp se înamorase de Gabo, Fuentes, Cortázar, Llosa, Pamuk, Pavese, Yourcenar, Nabokov, Steinbeck, Coe… Stagiară, schița din pix portrete prin sălile de judecată, trăia în lumi bizare, captivante, magice. Dar cum nimeni nu se închină veșnic la zeii altora, Alexandra și-a adunat curajul, fricile și ambițiile și, într-o zi ca oricare alta, a devenit scriitoare. Acum, se închină la propriile povești.
Șuetă cu scriitoarea Alexandra Niculescu: „Simt bucurie când vine vorba despre cărți, pini, dragoste și portokalopita”
