Putem vorbi de îndatorare în diverse moduri, cum ar fi „oportunitatea” ca debitorii să fi pus mâna pe banii celor harnici și pricepuți, care economisesc, prin contracte la dobânzi plasate sub rata inflației.
Romanii obișnuiau să spună „Felix qui nihil debet”, adică fericit cel care nu datorează nimic
