Prosperitatea unei societăți nu se obține prin redistribuirea administrativă a resurselor, prin extinderea aparatului de stat sau prin creșterea artificială a veniturilor, ci se construiește prin acumulare de capital, investiții productive, antreprenoriat liber, concurență și creșterea productivității. Statul poate redistribui bogăția, dar n-o poate crea prin simpla voință politică. Iar România pare să fi uitat tocmai această distincție fundamentală.
România nu duce lipsă de bani, ci de economie: statul redistribuie ceea ce nu știe să producă
