Există un reflex aproape inevitabil în perioadele de tensiune economică: atunci când un rezultat pare prea ordonat, presupunem că cineva îl controlează. Dacă prețurile se mișcă împreună, dacă dobânzile converg sau dacă reacțiile pieței par sincronizate, tentația este să vedem în spatele lor o voință comună.
ROBOR și ordinea spontană a piețelor: de ce coordonarea nu înseamnă control
