În 24 septembrie 1989 murea, uitat în apartamentul pe care, excesiv de obez și bolnav, nu-l mai părăsea de ani buni, ținând legătura cu lumea prin telefon, unul dintre cei mai inteligenți și „speciali” prozatori și critici/eseiști postbelici: Paul Georgescu (născut în 7 noiembrie 1923, la Țăndărei, Ialomița). Un critic important l-a uitat atât de mult în postcomunism încât a afirmat într-un editorial că murise în 1991... Dar să-i reînviem amintirea.
Paul Georgescu, „tăticul” din culise al rebelului Nichita Stănescu
