Nu există pe lume o imagine mai sfâșietoare decât cea a unui copil care privește lumea prin geamul unui spital de oncologie. Este o imagine care oprește timpul, care reduce orice zgomot politic la tăcere și îngenunchează orice suflet care încă mai păstrează o fărâmă de umanitate.
Oana Gheorghiu și paradoxul filantropiei de lux: unde se termină empatia și unde începe contabilitatea bogăției?
