În viile agățate pe fețele Brezei (de Buzău), fețe albe de calcar și lumini, toate ființele și neființele s-au tras la umbră. Perla, aproape coaptă, face ochi dulci pușlamalelor (în van), merlotul, înmuiat discret în tanin, lucește stins, iar hamburgul greoi turtește greierii pe brazde. Dar cin’ să ia aminte la promisiunea roadelor…
Măghiran, zeul viței-de-vie de sub Cornu Caprei
