Sintagma: „orice om, indiferent cât este de rău şi cât de grave sunt faptele sale, are dreptul la apărare”, din păcate s-a tocit în Justiţia din România. Ea nu mai reprezintă esenţa corectitudinii, a echităţii unei judecăţi, ci un paravan în spatele căruia se ascund tot felul de aranjamente tenebroase. Din păcate, consecinţele acestei stări de fapt sunt extrem de grave. Neîncrederea cetăţeanului în Justiţie, în actul de dreptate care ar trebui să li se facă. Senzaţia că în faţa statului şi a instituţiilor sale de forţă, el, cetăţeanul, care ar trebui să fie apărat de acestea, nu este decât o frunză în bătaia vântului, un fir de praf pe care o sentinţă nedreaptă, rezultată atunci când în talere balanţei ţinută de zeiţa Justiţia nu sunt puse toate argumentele acuzării şi ale apărării, îl poate spulbera şi nenoroci pe viaţă.
La 8 ani de la moartea avocatei lui Nicu Ceaușescu, o fundație primește numele Paulei Iacob
