Dragii mei cu Jurnalul sub braț. Risipă, risipă și iar risipă, și, din păcate, România se situează pe un loc „fruntaș” în Europa la acest capitol. Azi mi-am propus să scriem despre risipă când este vorba de haine, textile în general. Gropile de gunoi sunt pline de haine vechi, rupte, pătate, care, nefiind biodegradabile, fac mult rău mediului. La mine în sat, pe vremuri, lumea strângea hainele vechi și le ducea la țața Sița, care le tăia fâșii, le băga în războiul de țesut și făcea preșuri, lavete, sau cârpe de bucătărie. Nimeni nu-și permitea să cumpere un covor și nici nu era nevoie. Era un mod extraordinar de a folosi hainele vechi. Același lucru se mai întâmplă și azi. Doar că la oraș oamenii nu prea sunt interesați de preșuri, nici n-ar avea de unde să le cumpere. Păcat. Acum hainele vechi se aruncă la gunoi. Pur și simplu. Au dispărut și cetățenii care colindau străzile și strigau: „Haine vechi cumpăr!”.
