Deseori, dacă nu neîntrerupt, alergăm după așa-zisa fericire. O proiectăm în viitor și ne imaginăm că vom ajunge s-o atingem până la urmă. Amânăm mereu momentul (ne)întâlnirii cu fericirea, până când, obosiți și frustrați, devenim furioși, triști, apatici. Teribilă capcană!
Fericirea, între industrie și emoție subiectivă
