Am pornit de la criza vârstei de mijloc și, prinși în vârtejul nepieritoarelor mirări și curiozități umane, am ajuns să privim în jos, către îmbătrânire, moarte și paradoxul destinului, dar și în sus - mai mult în sus (vreau să cred) -, înspre nemurire, iubire, vise/visuri, prietenie și cărți.
Dialog fin cu filosoful, psihanalistul jungian și editorul Silviu Dragomir: „Viața omului e ca drumul soarelui: răsare, strălucește, apoi se lasă întunericul”
