Este limpede că, până undeva bine după jumătatea secolului XX, femeile nu se bucurau de egalitate cu bărbații în societate. Și nu era vorba doar de ceea ce am putea numi misoginism „socio-cultural”, mai mult sau mai puțin „spontan”. Inegalitatea era consfințită juridic, în legislația civilă, a familiei, financiară și așa mai departe. Mișcarea feministă a acelor ani avea dreptate când spunea că femeia era „prizonieră” a căminului și a familiei, din simplul motiv că nu putea alege liber să se concentreze pe rolul de femeie și mamă. Opțiunile alternative erau, dacă nu imposibile, atunci cel puțin marcate la tot pasul de blocaje, obstacole și umilințe.
Cum a pervertit statul egalitatea de gen
