În ultimele decenii, România a funcționat pe baza unui pact nescris, dar sfânt: statul se face că nu vede mica evaziune și păstrează taxele pe proprietate la nivel de „bacșiș”, în timp ce cetățeanul nu cere mare socoteală pentru calitatea serviciilor publice.
Contractul social stă să crape sub presiunea recalibrării bugetare
