În patru ceasuri deșteptate cu noaptea-n cap, pentru a depăși cât mai iute durerile îngropate în șoseaua de centură a capitalei României, te poți răsfăța în legănarea calmă a „Orașului Alb”, Dionysopolis, cum l-au alintat coloniștii greci, Balcic, cum i-a rămas numele începând cu secolul XV (după, se pare, un mărunt feudal din zonă, Balik), refugiul reginei Maria a României începând cu vara anului 1913, care a dispus ulterior ridicarea unui palat cochet, învelit în grădini înmiresmate la gura râului Ac-bunar, principala atracție turistică astăzi.
Balcic, pământ bulgăresc, inimă românească
