Nu știu exact când s-a întâmplat. Poate a fost dimineața aceea cu aer curat de munte, când mi-am băut cafeaua privind Tâmpa. Sau seara în care am descoperit un bistro cochet, unde un chelner mi-a explicat cu pasiune diferența dintre un vin sec și unul demisec, fără să mă judece că nu știu. Cert e că Brașovul a avut asupra mea un efect neașteptat: în loc să-mi pară rău că plec, m-am gândit cum ar fi să rămân.
Am fost în vacanță în Brașov și acum îi spun «acasă»
