A devenit o modă, o chestiune la ordinea zilei, ca echipele din Superligă să caute explicații pentru eșecuri, implicit scuze, în afara evoluțiilor lor slabe. În majoritatea cazurilor se arată cu degetul spre arbitri. Până nu demult, rolul de acuzatori le revenea președinților de cluburi, ei „demascau” și protestau. Mai nou, se indignează însă antrenorii, primii dispuși să vadă paiul din ochiul altora înaintea bârnei din propriii ochi. ...
Refrenul neputinței
