În toamna lui 2017, am avut ocazia să văd un meci U17 între naționala lui Sorin Colceag și Luxemburg. N-a fost o sarcină de serviciu, am zis să mai ies din birou, să nu mai scriu despre fotbal fără să-l văd, să-l simt, fără să știu nimic, vorba lui nea Mircea Lucescu. A fost 0-0, un scor greu de digerat de români, cu liliputanii din Ducat, pe care de obicei îi umileam. Mai ales că jocul a fost la discreția lor. ...
Ce buni eram, ce „ciorbă” suntem
