Vara anului 1941 rămâne în istoria evreilor din România celui de-al doilea Război Mondial, marcând sfârșitul a zeci de generații evreiești. Pogromul de la Iași, așa cum a fost numit, definește seria masacrelor din curtea chesturii Iași, a celor din pădurile învecinate Iașului sau a celor din trenurile morții, unde în timp de trei zile au fost uciși circa 15.000 de evrei, ca urmare a unui ordin din partea Generalului Antonescu. Pogromul de la iasi a fost declanșat la o săptămână de la intrarea României în război de partea Germaniei naziste, constituind un semn de radicalizare a atitudinii statului român față de comunitatea evreiască. Populația mozaică număra la nivelul României extinse din anii '30 circa 750.000 de suflete și fusese deja ținta a numeroase reglementări și măsuri cu caracter discriminatoriu.
