Când vorbim despre un „proiect de țară”, gândul ne zboară reflex la Consensul de la Snagov din 1995. Atunci, clasa politică românească a stabilit un parcurs strategic clar: aderarea la NATO și integrarea în UE. Dar astăzi, odată bifate aceste obiective, România pare să fi rămas fără busolă. Schengen sau OECD nu sunt proiecte în sine, ci doar stații de etapă. Ceea ce ne lipsește cu adevărat este o înțelegere fundamentală asupra modului în care trăim împreună: un nou contract social. Nu unul impus de ideologie, ci născut din realitate, pentru a preveni colapsul unei societăți tot mai fragmentate și tensionate.
Un nou proiect de țară: De la consens geostrategic la un contract social pentru Secolul XXI
