Când am fost unul dintre cei care am susținut intrarea la guvernare alături de liberalii care se compromiseseră prin două guverne și doi premieri, m-am contrazis cu unii colegi care, în numele pragmatismului și invocând atitudinea iohannistă față de PSD, au spus că ar fi mai bine să ne ducem crucea opoziției și să așteptăm să se ducă dreapta și PNL unde a dus mutu' iapa și surdu' roata. Era simplu și tentant. Cei care am ales să mergem la guvernare am argumentat nevoia unei majorități care să poată face reforme, chiar sub un premier liberal și sub un președinte antipesedist, și să nu lăsăm România să intre în colaps. România a trecut peste crize, chiar dacă reforme structurale nu s-au făcut, acum însă a venit momentul rotației premierilor.
O solidaritate parțială sub zodia disprețului (câteva note la rocada guvernamentală)
