Elitele politice românești au o înclinație istorică spre oportunism. În anii 1930 ele au devenit peste noapte totalitariste și rasiste (antisemitismul exista, dar fără ifosele pseudoștiințifice ale lui Hitler) – pentru că ăsta era vântul care bătea dinspre Berlin. În 1944, când naziștii erau practic învinși, elitele noastre politice au întors armele și au devenit socialiste: vreme de o jumătate de secol au luptat împotriva „obscurantismului religios”. Aproape nimeni nu s-a opus ateismului nerod – nici măcar Biserica Ortodoxă n-a exagerat cu rezistența în fața capriciilor lui Ceaușescu. Legionarii au devenit peste noapte comuniști – și gata.
O criză a liberalismului românesc
