Până în acel moment, războiul era ceva ce se petrecea în alte părți ale Teheranului. Nu afectase viețile lui „Setareh” și ale colegilor ei. Apoi a auzit un zgomot amenințător, iar vibrațiile au ajuns până în birou. Le-a strigat colegilor: „Cred că e o bombă”. Au părăsit birourile și au urcat scările până pe acoperișul clădirii. „Am văzut fumul ridicându-se spre cer, dar nu știam ce loc fusese ținta”, și-a amintit ea, conform BBC.
„Nu ne permitem nici măcar alimentele de bază”. Disperare și presiuni economice la o lună de război: mărturiile unor iranieni
