Trăim într-o țară care, paradoxal, își divinizează istoric dascălii, dar își umilește birocratic profesorii contemporani. Suntem, prin tradiție și vocație, o națiune construită de oameni de la catedră. De la Școala Ardeleană, unde Iluminismul nu a fost un capriciu intelectual, ci o armă politică de emancipare națională, și până la reformele fundamentale ale lui Spiru Haret, profesorul nu a fost doar un simplu transmițător de informație. A fost un „arhitect al unității naționale” și un lider comunitar.ale
Nu mai suntem în 2000: De ce a fi profesor astăzi este o formă de eroism, nu doar o meserie. Un manifest pentru demnitatea cancelariei
