De fapt, ce este „Dune”? O poveste uriașă, unică, o fabuloasă operă cosmico-medievală, a cărei forță stă în imaginația fiecărui adolescent de pe această planetă care a citit-o? O alegorie scrisă în trecut, despre un viitor care ne sună acum atât de straniu de familiar? Adevărul este că „Dune” e atât de vizual-extraterestră încât ecranizarea ei devine o misiune sinucigașă, precum traversarea unui deșert ostil, plin de viermi de dimensiunile unui portavion. Ultimul „Dune”, în regia lui Denis Villeneuve, pare să fi străbătut, în premieră, acest deșert și să creeze o primă fisură în blestemul care a înconjurat toate ecranizările de până acum ale seriei. Nu e însă suficient: „Dune” e momentan la fel de aproape de succes, cât e de aproape de dezastru. Vorbim totuși doar despre o lungă uvertură, jumătatea unei monezi încă neterminate. Cumva, însă, dincolo de „sfârșitul primei părți”, regizorul încearcă să-i încurajeze pe fani cu un îndemn atât de familiar: Să nu vă temeți. Frica ucide mintea.
Noul film „Dune”: prima ecranizare care se ridică la pretențiile imaginației fanilor SF. Deocamdată
