În anii de boom ai erei reformelor, din 1978 până la începutul anilor 2000, China a fost o țară cu muncitori productivi. Populația activă (cei cu vârste cuprinse între 15 și 64 de ani) a crescut de la 57% în 1978 la un vârf de aproape 75% în 2010. Aceștia au construit drumuri, fabrici, complexe de apartamente și firme care au alimentat trei decenii de creștere anuală de aproape zece procente. Însă, în ultimul deceniu, acest val s-a schimbat. Politica unui singur copil de la Beijing, plus aceleași forțe sociale care au tras fertilitatea din Asia de Est la minime istorice, au produs rate ale natalității sub nivelul de înlocuire timp de trei decenii în China - epuizând combustibilul care a alimentat ascensiunea Chinei, se arată într-o analiză Foreign Affairs.
„Lungul amurg” al Chinei: cei doi factori ce prevestesc un viitor sumbru pentru colosul care a fost odată „fabrica lumii”
