Ion Iliescu a murit. Și odată cu el, am pierdut nu doar un fost președinte, ci și cel mai comod paravan pentru neputințele noastre. Trecerea lui Ion Iliescu din spațiul prezentului în cel al memoriei istorice nu este doar un eveniment biografic, ci și un moment de răscruce pentru România. Zeci de ani, Iliescu a fost simultan o memă politică și un țap ispășitor convenabil: întruchiparea unui trecut incomod, a tranziției frânte și a compromisurilor postcomuniste. A fost ușor să-l blamăm pentru tot ce nu a mers bine după 1989. Mai greu a fost – și încă este – să privim în oglindă și să recunoaștem complicitățile noastre pasive, eșecurile instituțiilor și limitele propriei noastre maturități civice.
Despărțirea de Iliescu: gata cu paravanul, începe examenul nostru
