În septembrie 2020, China a început o campanie de diplomație a vaccinurilor, angajându-se să ofere comunității internaționale un vaccin care să fie sigur și eficient în prevenirea cazurilor severe de îmbolnăvire cu COVID-19. Beijingul a văzut în diplomația vaccinurilor drept o oportunitate de a ieși din pandemie ca o putere globală mai influentă. Președintele Chinei, Xi Jinping, s-a angajat să livreze un vaccin care ar putea fi stocat și transportat cu ușurință către milioane de oameni din întreaga lume, spunând despre acesta că reprezintă un „un bun public global”. Din lipsă de alte soluții, multe țări au apelat la vaccinurile chinezești, în speranța că ar putea să combată astfel pandemia de coronavirus. Însă, tot mai multe dintre statele care au permis imunizarea populației cu serurile produse în China se confruntă de câteva săptămâni bune cu o creștere puternică a cazurilor de infectare cu SARS-CoV-2, ceea ce sugerează că vaccinurile chinezești ar putea să nu fie foarte eficiente în prevenirea răspândirii COVID-19, în special a noilor variante precum tulpina “Delta”. Situația pandemică din țări ca Thailanda, Bahrain, Chile, Emiratele Arabe Unite, Mongolia sau Indonezia dezvăluie o realitate dură cu care se confruntă o lume post-pandemică: recuperarea economică și socială a unui stat poate depinde aproape în totalitate de tipul de vaccin pe care guvernele le pun la dispoziție propriilor cetățeni.
De ce vaccinurile chinezești sunt o chinezărie
