La început, i s-a spus „linia Wagner”. După 8 luni, în care rușii au avut tot timpul din lume să sape, să fortifice și să betoneze, termenul consacrat, care va intra mai mult ca sigur în manualele istorie, a devenit „linia Surovikin” - principala linie de apărare înșirată de armata rusă de-a lungul sudului Ucrainei, pe o lungime de sute de kilometri, construită cu scopul de a împiedica un avans al ucrainenilor spre Crimeea. După trei luni de la debutul unei contraofensive controversate, ucrainenii au reușit, în sfârșit, „să dea primul cep” și să strice complicata țesătură de tranșee și fortificații ale acestei formidabile linii de apărare a rușilor. În lipsa unei aviații potente - despre care toată lumea recunoaște că ar fi ușurat semnificativ înaintarea trupelor - ucrainenii au recurs - și recurg în continuare - la o veche doctrină „inventată”, paradoxal, chiar de către fosta Armată Roșie. Unii autori occidentali o numesc doctrina „atacului inversat” („reversed attack”). Sovieticii au numit-o mai simplu: „atacul în adâncime”.
Contraofensiva „Tenet”. Cum încearcă ucrainenii să aplice doctrina sovietică a „atacului inversat”, împotriva apărării ruse
