Așezată strategic lângă fereastră, Bulocika aruncă o privire disprețuitoare noilor veniți care au cutezat să intre în încăpere fără a-i aduce vreo „atenție”. Altminteri, Bulocika („Chiflă”, în traducere) pare a fi singurul personaj mulțumit de noua viață pe care o duce într-un centru social din București. Dar n-o poți condamna: la urma urmelor, ea este doar o pisică, extrem de satisfăcută de faptul că mâncarea i se materializează cumva misterios după fiecare vizită a ciudaților săi noi supuși în halate care-i calcă pragul împărăției sale întinse pe o suprafață de aproximativ 15 metri pătrați. Respectiva încăpere a devenit de câteva luni noua „casă” pentru Ihor și Olena Rohov, doi refugiați cu probleme locomotorii originari din Donețk, stabiliți în Krivoi Rog, care au fugit de războiul declanșat de Putin în Ucraina. La drum, soții Rohov au plecat cu două pisici, dar după un drum de aproape 1.000 de kilometri, au ajuns în București, doar cu una.
Chinuitorul drum al soților Rohov, din Donețk și până la București: aproape 1.000 de kilometri în cârje și cu pisica „Chifla” în brațe
