Noul val al pandemiei, incendiul din spitalul de la Constanţa, soldat cu un nou bilanţ tragic, faliile politice din țară (PNL Cîțu vs PNL Orban; USR vs PNL) au făcut ca premierea președintelui Klaus Iohannis cu remarcabila distincție Carol cel Mare, la Aachen, în unul din centrele culturale ale Europei, să fie tratată în România într-o cheie de politică internă. Deși ușor de înțeles în contexul indignării continue generate de eșecurile sistemului românesc de sănătate, această cheie nu este totuși pertinentă pentru o înțelegere corectă a evenimentului de la Aachen, pentru că depinde de fluctuațiile de încredere de care se bucură președintele – care a avut momente de explozie în 2014, s-a erodat în 2016 și a revenit în forță în 2018. Dacă dorim să pricepem ceva din semnificația momentului de la Aachen, trebuie să ne limităm la o analiză de politică externă, care are un metabolism mult mai lent, mai sofisticat și mai amplu decât electrocardiograma instabilă a politicii de zi cu zi.
Carol cel Mare vs Ivan cel Groaznic. Iohannis vs (Viktor) Orban. De ce e important momentul Aachen?
