Zgomotul electoral al “localelor” de la București și din întreaga țară a acoperit cu totul temele europene și miza constituirii unui nou Parlament European (PE). În restul Europei, confruntările electorale ce au dat structura următorului legislativ comunitar și implicit următoarea Comisie Europeană au produs cutremure politice și au scos la scenă deschisă platforme al căror glas s-a auzit din ce în ce mai tare decât vocea economiei reale. Vom vedea cum anume se va împăca noua structură a PE cu viziunea de guvernare a economiei comunitare ce ne va veni de la următoarea Comisie Europeană. Cert este că Uniunea Europeană va trebui să țină cont mult mai serios de “vocea economiei”. Care și-a lansat deja un strigăt de avertizare chiar la începutul anului, când conducători ai peste 1000 de organizații din 25 de sectoare industriale europene și industriași cu circa 8 milioane de angajați au tras un puternic semnal de alarmă cu privire la situația critică și la “provocările istorice” cu care se confruntă industriile de bază din Europa. Corporațiile și firmele mici și mijlocii sunt lovite de cea mai severă recesiune economică din ultimul deceniu, cu cerere în scădere, cu costuri de producție în continuă creștere și cu “investiții ce se îndreaptă spre alte meleaguri”, arată documentul intitulat „Declarația de la Anvers”. Trebuie de remarcat și faptul că manifestul industriașilor fusese lansat public la doar o zi după ce ministrul german al economiei și cel francez de finanțe - adică cei mai importanți doi miniștri europeni de la care se presupunea că “vine lumina” în ceea ce privește direcția de dezvoltare occidentală - anunțau că vor să reducă birocrația europeană care împiedică dezvoltarea afacerilor comunitare.
Bucureștiul are nevoie de propria “declarație de la Anvers”
