OK, este foarte posibil să nu-ți placă de Tom Cruise. Poți să nu-l înghiți ca actor, ori, pur și simplu, să ai boală pe el pentru că în viața reală e un scientolog dubios. Treci peste toate astea, cel puțin pe durata celor două ore și jumătate cât durează „Misiune: Imposibilă - Răfuială Mortală”, cel mai recent film al seriei. Dacă reușești să iei filmul așa cum a fost el construit - ca un redutabil blockbuster de acțiune - sunt mari șanse să fi extrem de mulțumit și încântat la final. Și să tropăi nerăbdător în așteptarea celui de-al optulea film, care va fi și continuarea directă a „Răfuielii mortale”. Până una alta, al șaptelea film din „Misiune imposibilă” reușește să ducă la îndeplinire o „misiune” care, până acum, părea tot mai greu de atins într-un univers cinematografic plin de marveli și ecrane albastre: aceea de a livra un film bun și cinstit de acțiune, impecabil împachetat, ba chiar și cu niște doze bine reglate de umor și autoironie. Da, să faci un film bun de acțiune e la fel de greu cu a face un film bun de artă, ori un documentar bun. Să faci un film „bun” e la fel de greu, indiferent de genul artistic.
Aparent, spionii adoră Italia: Avem peisaje, istorie, bun gust, conversațiune. Și acțiune cât cuprinde în „Misiune: Imposibilă 7”
