Scopul principal al diplomației rusești pare a fi acela că trebuie mereu să ne fie frică. Frică să nu îi supărăm pe ruși, frică să nu îi irităm, frică să nu ne agreseze, să nu ne atace, frică să adresăm orice fel de cerere legitimă, frică să nu cumva să facem ceva care i-ar determina să ne ia cu japca încă o regiune. Stilul politic rusesc este acela al unui agresor care vine peste tine în apartament, iar dacă te revolți, el îți va spune că nu ai maniere și că se simte amenințat, că nu ești calm (ești isteric) și că nu se poate înțelege cu tine. Într-un final, îți va face o „concesie” rusească și îți va spune că te lasă și pe tine să stai într-un dormitor, dar sufrageria, bucătăria și holurile sunt ale lui. Iar dacă ai ceva de obiectat îți va mai spune că e de acord să îi plătești chirie pentru dormitor și gata, puteți să bateți palma și să trăiți în pace.
Anti-diplomația rusească, nevoia de dialog și de Tribunalul de la Haga
