Sunt nopți pe care istoria nu le lasă niciodată să se închidă. Noaptea de 5 spre 6 iulie 1949 a fost una dintre ele. Basarabia dormea. În jurul orelor două dimineața, liniștea satelor moldovene s-a rupt brusc. Pe ulițe au intrat camioanele, iar pumni înarmați au început să bată în ferestre. Nu era un vis rău din care te poți trezi. Era statul sovietic venind să smulgă familii întregi din propriile case, cu câteva zeci de minute la dispoziție pentru a anunța plecarea. La capătul drumului îi așteptau vagoanele de vite. Iar dincolo de vagoane, Siberia și stepa fără margini a Kazahstanului. Operațiunea, botezată cu un cinism administrativ „Iug”, adică „Sud”, avea să rămână cel mai mare val de deportări din întreaga istorie a Basarabiei sub ocupație sovietică.
6–7 iulie 1949: cel mai mare val de deportări staliniste din Basarabia: Vina de a fi acasă sau memoria ca leadership
