Bîrfa literară, cu bătaie politică, atribuia zicerea lui Arghezi. O săgeată 'colegială' aruncată spre Sadoveanu, aşa, ca între fumători înrăiţi, la vremea cînd ultimul trecuse prompt şi fără scrupule în tabăra proletcultistă. El, marele 'boier', îşi pusese pe umeri, peste haina ultra-privilegiilor de care se bucura în regimul puterii sovietelor, coborît de pe tancuri şi la Bucureşti, salopeta de slujitor al proletariatului internaţional şi al clasei muncitoare, locale. Arghezi, nici el chiar uşă de biserică, rămăsese totuşi la 'Naţionale'. Sadoveanu, la 'Kent'. Aşa, deci, coane, una vorbim şi alta fumăm! O tempora o mores!
