Copilăria era marcată de două date importante, 15 iunie, când începea pătrimea feerică a vieţii de copil, vacanţa de vară, şi 15 septembrie, drama întoarcerii la şcoală, momentul când îţi dai seama că viaţa e nedreaptă, că au trecut prea repede trei luni, că trebuia să fim avertizaţi, cam pe la 1 septembrie, că fericirea avea să se epuizeze, în curând. Nu cred în poveştile cu nerăbdarea de a te întoarce în bancă, să îţi revezi colegii, să povesteşti ce ai făcut în vacanţă, de a te reîntâlni cu profesorii pe care îi iubeai enorm, să primeşti noile manuale, să simţi că ai crescut un an, că eşti mai mare.
