Viaţa politică a României stă între două semne, ca într-o paranteză. La deschidere, împrejurarea. La închidere, fatalitatea! Doar o altfel de împrejurare. Una căreia nu ai cum să te opui. Îţi consumă consecinţele fără să poată fi tulburată de eventualele reacţii ale personajelor cu viaţa şi destinele cărora se joacă. 'Dă-mi voie, stimabile, un om politic trebuie, este dator, mai ales în împrejurări ca acelea prin care trece patria noastră, împrejurări de natură a hotărî o mişcare generală, mişcare (mîingîie şi umflă cuvintele distilîndu-şi tonul şi accentul) ce, dacă vom lua în consideraţie trecutul unui stat constituţional, mai ales un stat tînăr ca al nostru, de abia ieşit din....'. Iată cadrele imuabile în care au loc manifestările, mai mult sau mai puţin semnificative, ale vieţii noastre politice! Pe bucăţi sau dintr-o bucată, la noi toate depind de împrejurări şi totul este 'rezolvat' de o fatalitate.
