Ascult o emisiune la un aparat de radio şi privesc ecranul unui televizor. Uneori fac invers şi nu constat mari diferenţe, dar nu despre asta este vorba. La radio, un specialist în toate vorbeşte despre iminenta venire a valului patru al pandemiei. La TV este un reportaj despre aglomeraţia de pe litoral, centrat pe staţiunea Costineşti. În casă (ziua birou, seara domiciliu) e foarte cald şi ori de câte ori văd imagini de la mare devin gelos pe cei care se află acolo. Opresc radioul şi ascult ce cuvântă oamenii aflaţi pe malul mării. Un domn cu pălărie, care stă în fund pe un prosop, ţine pe genunchi o felie de pizza, e prânzul. Spune că preferă să mănânce aşa pentru că dacă s-ar deplasa la un restaurant sau un fast-food ar pierde locul şi petrecuse nu mai puţin de 90 de minute să-l găsească. O doamnă mai corpolentă, care poartă costumul de baie de când era foarte subţirică, susţine că a ocupat locul pe plajă încă de la ora 6 şi că nu va pleca de acolo până nu se întunecă. Îşi repectă efortul. Cadrul se lărgeşte, imaginile par a fi de la un soi de congres al furnicilor.
